we will end up juuust fine

My birthday was nice. And, even if... [INSERT HERE A LITTLE BIT OF CHAOS TALKING ABOUT ALL THE SAD THINGS ON TIME-PASSING--UP-GROWING--OLD-GETTING, THEN TAKE A DEEP BREATH AND JUST GO ON...], we're still us, me and my folks, and we are beautiful people, smart and extremely cute when we dress up elegantly :)

reality is on her way

Visul nopţilor de vară în care dansez cu ochii închişi, cu o mână în aer, sus pe masă, fără să-mi fie frig, e din ce în ce mai departe.

under electric candle light

A început totul atât de prost că ne aşteptam să nu ne mai întâlnim în acest fel niciodată. Dar am scos-o la capăt, în ciuda şubrezeniei din sufletele noastre, şi ne-am amintit, şi am râs, şi am povestit cum nici că am fi putut mai bine.

Întotdeauna am crezut că acolo unde e o fărâmă de regret, o urmă de tristeţe, bucuria e mult mai mare şi mai înseamnată. Dar acolo unde tristeţea e parcă nesfârşită, acolo unde durerea e atât de mare că te amorţeşte, acolo începi să vezi adevaratele feţe ale vieţii, acolo îţi dai seama ce contează de fapt, cât de neglijenţi sunt oamenii şi cât de ignoranţi am fost şi noi împreună cu ei, în tot acest timp.

never never never mind

Eu nu mai am nimic de zis.
Pot sa te ascult daca vrei. Dar sa nu astepti confesiuni de la mine. Nu vreau sa-ti mai spun nimic si nu are rost sa vorbim, sa ne prefacem ca totul e in regula.
Nu mai foloseste la nimic daca am fi prieteni din nou.
Nu ar mai inseamna nimic, ar fi fara valoare.

Si nu mai e nimic de facut.
De fapt, as fi incantata daca am termina acum discutia asta, pentru ca ma intristeaza.

like radium, like peter pan or superman

Probabil c-o sa-mi revin, ca intotdeauna, si, ca intotdeauna, niciodata complet. Nu stiu cand o sa mai fiu ca la inceput, ca in zilele cele mai glorioase ale vietii mele, cand credeam ca totul e roz (si culmea, pe vremea aia chiar era), ca am cei mai frumosi oameni din lume drept prieteni si ca nimic nu ar putea tulbura vreodata claritatea, limpezimea si stralucirea gandurilor mele.
Pe prieteni inca ii mai am, si daca imi pun ochelarii de cal si zambetul pe buze, inca ii mai vad frumosi. Si gandurile se mai scutura de praf uneori, se mai lustruiesc si se mai dau cu ceara, sa straluceasca in zilele mai insorite si mai calduroase.
Dar ce te faci cand te apasa nori pe bataturile din suflet, cand te ajung regretele din urma si-ti arunca cu praf in ochi, cand in loc sa vezi clar, vezi printre lacrimi, cand vrei sa deschizi larg ochii dar te zgarie fiecare miscare, si-i inchizi strans, si te freci, si te ustura.
Atunci se duce lupta cea grea si atunci mori putin cate putin. Atunci ti se strecoara printre degete spiritele vesele, si fug, si se risipesc, iar cand vine vremea sa faci inventarul, nu-ti mai ies la numaratoare.
Ranile mele incep sa iasa la suprafata, sa se lipeasca de haine si sa lase pete roz cu margini rosii, pe care nu le voi mai putea ascunde. Vorba cantecului: "I look like a perfect fit for a girl in need of a turniquette."

dreaming my dreams

O sa vin sa te vad cum patinezi, in corpul tau perfect, cu mintea ta perfecta, facand greseli pe care nimeni nu le critica. O sa ma mut din loc in loc pe stadion, ca sa il caut pe cel mai bun, de unde sa te vad cel mai bine. O sa te aplaud cu frenezie la sfarsit, cand o sa faci plecaciuni pentru intreaga multime. Si o sa mi se prabuseasca o lume cand o sa treci pe langa mine si n-o sa-ti intorci privirea. Visele mele nu vor mai fi niciodata la fel.

but how many times can i talk this way and wish.. if only

Oare cand iti dai seama ca ai renuntat de tot la ceva? Cand e momentul, cand stii ca nu mai are rost, ca nu mai sunt sanse, ca s-a terminat?

Cand oare iti dai seama ca e gata?
Eu vreau sa sper in continuare ca nu e gata. Ca mai e! Si daca vreau sa sper, trebuie sa pot. Si daca pot.. ar trebui sa nu mai trebuiasca nimic altceva. Doar daca nu pot, atunci ar trebui sa trebuiasca ceva. Si e al naibii de greu sa stiu ce vreau.

Some say, because it's over, we should be... free

Some say, because it's over, we should be sad, but that's not true.

Ma uit la stanga, ma uit in sus, ma uit in jos, ma uit la dreapta.
Vad bancuri de pesti argintii inotandu-mi deasupra capului.
Vad lumea in turcoaz.

Trec peste inca un macaz si sunetele se involbura.
La prima curba spre stanga rasare soarele si pe partea mea. Vad marginea umbrei retragandu-se peste paragrafe, imi vad luciul unghiilor, sideful pielii, caldura noii respiratii, stralucirea noii priviri.

Intind mainile inainte, cu palmele deschise in fata. Le tin pregatite in caz ca pe linia mea vine vagonul de care sa ma lipesc.

Inchid ochii si-mi ascult tamburinele din urechi. Pastreaza ritmul umbrelor de stalpi care imi trec prin dreptul ferestrei, in drumul lor spre trecut.

Ma clatin pe denivelarile ce-mi ies in cale. Sunt valurile pe care barca mea pluteste in voie, cu carma putreda si cu panzele sfasiate.
Traiesc timpul prezent pe marea consecintelor.
Astept portul in care sa ancorez, insula in care sa-mi infig adanc picioarele, sa simt siguranta neclintirii.

Astept plaja pe care sa ma intind, si vantul care sa-mi sufle nisip pe deasupra, atat cat trebuie sa ma acopere, sa-mi tina iarna de cald si vara de frig.
Sa-mi tina vara de cald si iarna de frig.

'Cose death may seem something nasty, but it belongs to me and you.

the night that never never never ends

Fac ordine prin ganduri si dau peste o bucata de amintire.
Rascolesc si mai adanc, sa caut imagini.

O gasesc pe cea cu cainele, cu fata blonda, cu baiatul verde si cu fata in alb, pe nisipul de pe mal. E liniste si atat de racoare cat poate sa fie in seara unei zile prea calde.
Ma uit putin mai aproape si o vad pe cea in care sunt eu, stau pe prosopul cuiva. E dezordine. Vad husa aparatului, un borcan cu dulceata, o punga cu biscuiti, o jumatate de lamaie, un briceag, pachete de tigari, cateva telefoane aruncate, o geanta deschisa, haine, papuci, esarfe. Sticla de tequilla e goala, proptita in nisip, langa paharel.
Ma uit in dreapta si o vad pe fata cu sandale din plastic, citeste. Si mai in dreapta e fata cu suvita din ate colorate, se joaca in nisip la usa cortului. Si rade.
In cealalta parte vad imaginea cu umbrela sub care a stat cainele. Mai sunt si strachinile din care mananca si bea apa, si izoprenul pe care sta lungit. Sunt toate prafuite, de la arsita si nisip.
Iar in spate o gasesc pe cea in care se mai vede putin din soare. Pleaca. Ne lasa in noapte, in pace, singuri si nesupravegheati. Sa ne desfatam in taramul intunericului. Sa ne imbatam cu mirosul libertatii.

Le pun pe toate in ordine, pe cerc. Ma asez turceste in mijlocul lor si inchid ochii, ca sa le vad mai bine. Daca imi astup urechile, aud valurile, iar daca imi tin respiratia, simt miros de alge.
Fac asa de fiecare data cand vad prea multe monstruozitati, blasfemii si semafoare prin jur.

two tears in a bucket

Nu am cheie la camera mea si nu am avut niciodata. Nimeni nu bate la usa inainte de a intra. Imi zic ca nu e nevoie. Ei imi zic, nu eu imi zic.

Din lipsa de spatiu, am ramas inauntru si nu mai stiu sa ies. Am invatat sa ma multumesc cu interiorul si nu mai pot sa ma dezvat. M-am salbaticit, iar cand ma umplu, izbucnesc prin navale de icnete, de crize respiratorii, de convulsii si de spasme musculare, partiale sau totale.

Simturile mi-o iau razna, gandurile imi misuna prin toate colturile corpului, imi clocotesc imagini, vazute si nevazute, si voci, spuse si nespuse. Ma ard pe dinauntru si ma furnica pe dinafara. Ma doare fiecare atingere si ma frige fiecare sunet.

Ma izbesc ganduri vechi si odioase, ma subjuga, ma leaga de ochi, de maini si de picioare. Imi rod puterile si judecata. Ca niste sobolani dementi colcaind intr-o cutie de carton.

Simt fiecare tresarire, fiecare senzatie, le cunosc pe toate. Si totusi, de fiecare data cand imi apar, mi se dezvaluie mai puternice si mai limpezi, mai malefice si mai dezgustatoare, tocmai prin seninatatea cu care ma apasa, prin forta cu care ma poseda, prin maretia in fata careia nu pot decat sa ma inchin.

Si vin pe rand sau in acelasi timp.

Si eu le vad venind, navalindu-ma, stapanindu-ma. Si imi las capul intr-o mana, imi pun ochelarii de soare, privesc pe geam, si simt deja cum primele doua lacrimi apasa greu pe colturile ochilor in timp ce stau sa cada.

Ce e mai greu abia acum incepe.